Intr-un fel, da. Teoretic aş putea să mă gîndesc la toţi patru, dar nu e cazul. De pildă, Dobbs. îl pot bănui cît vreau, asta nu i-ar afecta cu nimic cariera. Tot satul ştie că moartea doctorului Rosen a fost un accident. Gertrud e ceva mai mult afectată. Ar putea •duce la o" schimbare în atitudinea domnişoa-rei Rosen faţă de ea, lucru care n-ar avea cine ştie ce importanţă/pentru eâ.
în legătură cu Greta Rosen, ei bine, aici e foraje puturi greutatea problemei. Greta e o fată foarte frumoasă şi Charles Templeton e un tînăr foarte atrăgător şi vreme de cinci luni au stat împreună, fără alte distracţii din afară. Ceea ce era de aşteptat, s-a întîmplat. S-au îndră-gostit unul de altul, chiar dacă nu şi-au măr-turisit acest lucru. Apoi a venit nenorocirea. Acum trei luni, după vreo două zile de la în-toarcerea mea, m-a căutat Greta Rosen. Vînduse căsuţa şi voia să se întoarcă în Germa-nia, încheiase toate afacerile unchiului său. A ţinut să vină neapărat la mine, deşi ştia că mă retrăsesem din poliţie. Voia să mă vadă într-o chestiune absclut personală. Mai întîi m-a luat pe departe, apoi a revenit la subiect. Ce părere aveam ? Scrisoarea cu marcă din Germania, aceea pe care Charles a rupt- o, era în regulă ? Ar fi vrut să fie în regulă, ea credea tot ce-i spusese el, dar dacă ar putea să ştie sigur !
Vedeţi ? Acelaşi lucru : sâ poţi avea incre-dere, dar bănuiala oribilă stă la pîndă, \i se înfige în creier, nu te lasă în pace. I-am vor-bit absolut deschis şi am rugat-o să facă la fel. Am întrebat-o pînă unde au ajuns, dacă ţineau unul la altul.
„Eu aşa cred, mi-a spus ea, din cîte ştiu eu eram foarte fericiţi, fiecare zi trecea atit de plăcut. Amîndoi ştiam asta, dar nu ne gră-beam, aveam destul timp înainte. într-o bună zi mi-ar fi spus că mă iubeşte şi eu i-aş fi spus la fel. Oh, vă puteţi foraje puturi apa închipui că acum to-tul s-a schimbat. Nori negri plutesc între noi, cînd ne întîlnim nu ştim ce să ne spunem. Amîndoi gîndim acelaşi lucru : o, dacă aş fi sigură ! Iată de ce vă rog, Sir Henry; să-mi spuneţi : «Fii sigură că cel care 1-a ucis pe unchiul tău nu e Charles Templeton !» Spu-neţi-mi lucrul acesta, vă rog spunep-mi asta !"
Nu puteam să-i spun aşa ceva. Şi ei se vor îndepărta unul de celălalt cu bănuiala între ei ca o fantomă pe care n-o vor putea alunga niciodată.
S-a lăsat pe spatele scaunului, arăta obosit şi palid şi dădea din cap descurajat.
