Scoala de soferi

Apoi s-a uitat peste scrisoare. Miss Marple a venit mai aproape de ea, a pipăit hîrtia cu degetele şi au început să vorbească în şoaptă.
—    Dar de ce secretarul a rupt cealaltă scrisoare ?, a întrebat deodată Jane Helier. Lucrul acesta pare foarte, foarte curios. De ce a primit o scrisoare din Germania ? Deşi, după cum spuneţi, el eîn afară de orice bănu-ială...
—    Dar Sir Henry n-a spus aşa ceva, a zis repede Miss Marple, întrerupînd discuţia şop-tită cu doamna Bantry. El ne-a spus că sînt patru suspecţi, aşa că în piesa ac^asta joacă şi Templeton. Nu-i aşa, Sir Henry ?
—    Aşa e, Miss Marple. Am învăţat un lucru dintr-o amară experienţă : să nu te grăbeşti niciodată să spui că cineva e în afară de orice bănuială. Pînă acum v-am dat motive să credeţi ,că trei dintre ei pot fi vinovaţi,   deşi e puţin probabil să fie. N-ar trebui ca acest ucru să fie valabil şi în cazul lui Templeton.
Dar, urmînd cele spuse mai înainte, am fost forţat să recunosc   că  în fiecare   armată,   în marină şi în poliţie există un număr de trădători din rîndurile acesteia, chiar   dacă   nu ne convine să admitem această idee. Am examinat la rece cazul   lui   Charles  Templeton.
M-am întrebat adeseori, ceea ce domnişoara Helier a întrebat adineaori. De ce el a fost singurul dintre cei din casă care nu a putut arăta scrisoarea pe care o scoala de soferi primise, scnsoare care, pe deasupra, mai avea şi un timbru ger-man ? De ce să primească scrisori din Ger-mania ? Ultima întrebare e naivă, fără îndo-ială, dar i-am pus-o şi lui. Mi-a răspuns des-tul de simplu : mama lui avea o soră mâritată cu un german, scrisoarea era de la verişoara lui. Am aflat ceva ce nu ştiusem înainte — că Templeton avea rude în Germania, coea ce m-a făcut să-1 pun hotărît pe lista celor sus-pecţi. Era omul meu, aveam mare încredere şi ţineam la el ; dar, urmînd calea justiţ.iei şi a cinstei, trebuie să admit că el e cap de listă.
Dar e ceva aici, nu ştiu ce, nu ştiu... Şi, după toate probabilităţile, n-o să ştiu nicio-dată. Nu problema pedepsirii ucigaşului, o altă problemăvmi se pare de o mie de ori mai importantă : a distruge întreaga carieră a unui om cinstit din cauza unei suspiciuni de care nu pot să nu ţin seama.
Miss Marple şi-a dres glasul şi a zis cu blîn-deţe :
— Sir Henry, dacă am înţeles exact, tînă-rul Templeton e singurul la care vă gîndiţi atît de mult ?

Seminte pentru gradina

A scos un plic din buzunar, a luat o hîrtie şi a citit :
— Mâcelarul a adus carne de oaio, am cercetat şi corespunde realităţii : băiatul de la prăvălic i-a adus făină de porumb, uouă livre de zahăr, bjivrâ de unt şi o livră de ca-fea, am cercetat şi corespunde realităţii. Poş-taşul i-a adus două prospecte lui Fră.t'ein Rosen, o scrisoare din localitate pentru Ger-trud, trei scrisori pentru dr. Rosen, luiâ cu timbru strâin şi două scrisori pentru domruil Templeton, una tot cu ştampilă din străină-tate.
Sir Henry s-a oprit şi a scos un teanc de hîrtii din plic.
— Ar fi interesant de văzut. Mi le-au dal diverşi tipi care le-au descoperit şi cules de la coşul de gunoi. Vâ spun drept, au fc?t cer-cetate de specialişti în scrisul cu ccrneală simpati'că şi aşa mai departe. N-am nici o in-doială asupra acestui fapt.
Toţi s-au adunat în jurul lui să se uite. Prospectele veneau de la un grădinar şi de la o cunoscută firmă de blănuri din Londra. Cele două facturi adresate doctorului Rosen erau, una din localitate în legătură cu seniinţele pentru grădină şi alta de la o firmă de papetărie din Londra. Scrisoarea, care îi era adre-sată, suna astfel :
„Dragul meu Rosen,
Abia m-am întors de la Dr. Ilel-muth Spath's. L-am văzut pe Edgar Jackson alaltăieri. El şi Amos Ptrry abia s-au întors de la Tsinglau. îţi spun cu toată Onestitatea că nu-i invidiez pentru călătorie. Da-mi veşti despre tine cîtse poate th re-pede. Şi cum ţi-am mai spus : pă-zeşte-te de un anumit tip. Ştii ce vreau s'ă spun. chiar dacă nu eşti de acord.
A dumneavoastră. Georgina"'
— Corespondenţa lui Templeton constă din această factură de la croitorul său şi o scrisoare venită de la un prieten din Germa-nia, a continuat Sir Henry. Scrisoarea, din nefericire, a rupt-o pe cînd se plimba. în sfîr-şit, iată scrisoarea primită de Gertrud :
..Dragă doamnă Schwartz.
Sperăm că puteţi veni la întrunirea de vineri seara, vicarul speră.