Firma contabilitate

Nu mai e nimic de făcut, afară de cazul în care Miss Marple ar putea să ne ajute. Aţi putea, Miss Marple ? Am presimţirea că scrisoarea vă spune ceva, aceea despre întrunirea religioasă. Nu vă aminteşte de cineva sau de ceva limpede ca lumina zilei ? Aţi putea să ajutaţi doi tineri disperaţi să fie iar fericiţi ?
Dincolo de aspectul bizar al lucrunlor, era ceva cinstit în apelul său. Ajunsese să aibă o impresie foarte bună despre posibilităţile men-tale ale acestei domnişoare — bătrînă, fragilă şi demodată. S-a uitat la ea cu un fel de spe-rantă în priviri.
Miss Marple a început să tuşească, în timp ce îşi netezea dantelele rochiei.
—    Imi aminteşte, a recunoscut ea, întrucîtva de Annie Poultny. Scrisoarea e cît se poate de limpede pentru mine şi doamna Bantry. Nu vorbesc despre scrisoarea referitoare la întrunirea religioasă, ci despre alta. Trăind atîta timp la Londra şi neocupîndu-vă cu grădinăritul, Sir Henry, nu ati putut observa ceva ?
—    Ei ?, a zis Sir Henry, ce să observ ?
Doamna Bantry a întins mîna şi a luat un prospect. L-a deschis şi a început să citească cu glas tare şi răspicat :
„Dr. Helmuth Spath. Liliac, flori splendide, sustinute de o tulpină foarte lungă şi dură. Efect decorativ în grădină. O noutate foarte frapantă" ;
„Edgar Jackson. Splendide crizanteme de culoare cărămizie" ;
„Amos Perry. Roşu aprins, efect decorativ deosebit" ;
„Tsingtau. Roşu-portocaliu strălucitor, plan-tă de grădină de mare efect, florile tăiate re-zistă mult timp proaspete" ;
„Honesty *, cu literă mare în scrisoare, vă amintiţi ? Flori roz şi albe,  bogate,  enorme".
Doamna Bantry a azvîrlit catalogul şi a zis cu o voce care parcă tuna : Dalii !
—    Dalii !
—    Şi litera iniţială înseamnă moarte **, a adăugat Miss Marple. Acesta era şi avertis-mentul. Ce putea să facă el cu o scrisoare pri-mită de la cineva pe care nu-1 cunoştea, încăr-cată de nume pe care nu le ştia ? A aruncat-o pur şi simplu secretarului său.
—    Aşadar...
—    Oh, nu, a zis Miss Marple, nu secreta-rul, lucrurile sînt clare, el nu e vinovat. Dacă
* Onestitate în engleză, dar şi dalie ** Death, în englezâ.

Reteta pentru sunca

Reteta pentru şuncă a fost foarte bună, vă mulţumesc pentru ea. Sper că sinteti sănătoasă şi, pînă la revede-rea de vineri seara, rămîn a aumi-tale,
Emma Greene"
Dr. Lloyd a zîmbit uşor, la fel a făcut şi doamna Bantry.
—    Cred că ultima scrisoare nu poate fi luată în considerare, a zis dr. Lloyd.
—    Aşa cred şi eu, a zis Sir Henry, dar cu o rezervă : am luat toate măsurile de preca-uţie să văd dacă era vorba de o întrunire re-ligioasă şi dacă doamna Greene există. Tre-buie să fim foarte atenti.
—    Aşa cum spune mereu prietena noas-trâ, Miss Marple, a zis dr. Lloyd zîmbind. Ai căzut în reverie, Miss Marple, la ce te gîn-deşti ?
Miss Marple a tresărit.
—    Ce prostie ! Tocmai mă întrebam de ce cuvîntul Onestitate e scris cu literă mare în scrisoarea adresată doctorului Rosen.
Doamna Bantry a întărit ideea" :
—    Aşa e, a zis ea, oh !
Da, dragii mei, a zis Miss Marple, cred că aţi observat.
—    în scrisoare îl preyine de ceva, a zis co-lonelul Bantry. E primul lucru care mi-a atras atenţia. Am băgat de seamă mai mult decît credeti. Da, îl previne clar... împotriva cui ?
—    E ceva curios cu scrisoarea aceas^a, a zis Sir Henry. După cum spune Templeton, dr. Rosen a deschis scrisoarea la micul dejun şi a azvîrlit-o, zicînd că nu ştie cine e tipul care i-a scris.
—    Nu era un „tip", a zis Jane Helier, era semnată de una Georgina.
—    E greu de spus asta, poate fi Georgey, tot aşa de bine, a zis dr. JLloyd, deşi pare să fie mai repede Georgina. Ceea ce mă izbeşte, însă, e că scrisul apartine unui /bărbat.
—    Să ştiti că lucrul acesta e foarte intere-sant, a zis colonelul Bantry. A azvîrlit şcri-soarea pretinzînd că nu ştie de la cine era. Voia să citească ceva pe chipul cuiva. A] cui ? Al fetei ori al bărbatului ?
—    Ori pe al menajerei, şi-a spus părerea doamna Bantry. Poate tocmai intrase în ca-meră aducînd dejunul. E ceva foarte deosebit aici, nu ştiu ce poate fi...