Ar fi fost vinovat n-ar fi lăsat să fie găsită această scrisoare şi n-ar fi rupt niciodată scri-soarea primită de el din Germania. într-ade-văr, nevinovăţia lui, daţi-mi voie s-o spun — e bătătoare la ochi.
— Atunci, cine ?
— Ei bine, e sigur, atît cît poate fi sigur un lucru pe lumea aceasta, că mai era cineva la micul dejun care ar fi putut, în anumite îm-prejurări, să pună traduceri araba mîna pe scrisoare şi s-o ci-tească. Numai aşa poate să fie. Vă amintiţi că a primit prospectul pentru flori de la acelaşi poştaş.
— Greta Rosen, a zis Sir Henry încet. Atunci vizita pe care mi-a făcut-o...
— Bărbaţii nu înţeleg niciodată traduceri romana araba lucrurile astea, a zis Miss Marple. Mă tem că ei cred, adeseori, că noi femeile bâtrîne sîntem ca pisi-cile care văd pe întuneric. Asta aşa e ! Din nefericire ştim foarte multe despre semenele noastre. Nu mă îndoiesc că ceva traduceri araba romana stătea între ei. Tinărul a simtit brusc o repulsie inexplica-bilă, o suspecta fără să vrea şi nu-şi putea as-cunde suspiciunea. Şi cred că vizita fetei la dumneata arată o curată duşmănie. Se simţea destul'de sigură pe ea, dar s-a băgat la apă traducator araba inutil, incercînd să te facă să-ţi îndrepţi bănuiala definitiv asupra bietului Templeton.
Niciodată n-ai fost atît de sigur de asta, ca după vizita fetei.
— Sînt sigur că nu s-a trădat cu nimic... a început Sir Henry.
— Bărbaţii, a zis Miss Marple, calmă, nu înţeleg niciodată lucrurile astea.
— i?i fata asta..., a zis el şi s-a oprii,. A co-mis o crimă cu traduceri legalizate araba sînge rece şi mai vrea sa iasă basma curată !
— Nu, Sir Henry, a zis Miss Marple, nu va ieşi basma curată. Nici unul dintre noi nu crede asta. Aminteşte-ţi ce ai spus mai înainte. Nu. Greta Rosen îşi va primi răsplata. A intrat în horă, trebuie să joace şi va juca cu oameni foarte suspecti, cu contrabandişti şi lerorişti, o tovărăşie care n-o va duce la bine şi care îi re-zerva un sfîrşit amar.
Aşa cum spuneati, trebuie să ne pese de cel nevinovat, nu de cel vinovat. Templeton se va căsători, cred eu, cu verişoara sa din Germa-nia, gestul de a rupe scrisoarea, ei oine, deşi pare suspect, are cu totul alt înţeles decît cel pe care i 1-am atribuit traduceri autorizate araba în seara asta. A rupt-o de teamă că cealaltă fată o va vedea şi îi va cere să i-o arate. Da, pentru că cred că între ei s-a înfiripat o idilă. Cu Dobbs nu-i nici o pro-blemă, el nu avea altceva în cap decît gustarea de la ora unsprezece.
Se afișează postările cu eticheta traduceri germana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traduceri germana. Afișați toate postările
luni, 25 aprilie 2011
Traduceri araba
Etichete:
dejun,
lucruri,
ora,
seara,
suspect,
traducator,
traducere,
traduceri,
traduceri araba,
traduceri autorizate,
traduceri engleza,
traduceri germana,
traduceri legalizate,
traduceri rusa,
vizita
Scoala de soferi
Apoi s-a uitat peste scrisoare. Miss Marple a venit mai aproape de ea, a pipăit hîrtia cu degetele şi au început să vorbească în şoaptă.
— Dar de ce secretarul a rupt cealaltă scrisoare ?, a întrebat deodată Jane Helier. Lucrul acesta pare foarte, foarte curios. De ce a primit o scrisoare din Germania ? Deşi, după cum spuneţi, el eîn afară de orice bănu-ială...
— Dar Sir Henry n-a spus aşa ceva, a zis repede Miss Marple, întrerupînd discuţia şop-tită cu doamna Bantry. El ne-a spus că sînt patru suspecţi, aşa că în piesa ac^asta joacă şi Templeton. Nu-i aşa, Sir Henry ?
— Aşa e, Miss Marple. Am învăţat un lucru dintr-o amară experienţă : să nu te grăbeşti niciodată să spui că cineva e în afară de orice bănuială. Pînă acum v-am dat motive să credeţi ,că trei dintre ei pot fi vinovaţi, deşi e puţin probabil să fie. N-ar trebui ca acest ucru să fie valabil şi în cazul lui Templeton.
Dar, urmînd cele spuse mai înainte, am fost forţat să recunosc că în fiecare armată, în marină şi în poliţie există un număr de trădători din rîndurile acesteia, chiar dacă nu ne convine să admitem această idee. Am examinat la rece cazul lui Charles Templeton.
M-am întrebat adeseori, ceea ce domnişoara Helier a întrebat adineaori. De ce el a fost singurul dintre cei din casă care nu a putut arăta scrisoarea pe care o scoala de soferi primise, scnsoare care, pe deasupra, mai avea şi un timbru ger-man ? De ce să primească scrisori din Ger-mania ? Ultima întrebare e naivă, fără îndo-ială, dar i-am pus-o şi lui. Mi-a răspuns des-tul de simplu : mama lui avea o soră mâritată cu un german, scrisoarea era de la verişoara lui. Am aflat ceva ce nu ştiusem înainte — că Templeton avea rude în Germania, coea ce m-a făcut să-1 pun hotărît pe lista celor sus-pecţi. Era omul meu, aveam mare încredere şi ţineam la el ; dar, urmînd calea justiţ.iei şi a cinstei, trebuie să admit că el e cap de listă.
Dar e ceva aici, nu ştiu ce, nu ştiu... Şi, după toate probabilităţile, n-o să ştiu nicio-dată. Nu problema pedepsirii ucigaşului, o altă problemăvmi se pare de o mie de ori mai importantă : a distruge întreaga carieră a unui om cinstit din cauza unei suspiciuni de care nu pot să nu ţin seama.
Miss Marple şi-a dres glasul şi a zis cu blîn-deţe :
— Sir Henry, dacă am înţeles exact, tînă-rul Templeton e singurul la care vă gîndiţi atît de mult ?
— Dar de ce secretarul a rupt cealaltă scrisoare ?, a întrebat deodată Jane Helier. Lucrul acesta pare foarte, foarte curios. De ce a primit o scrisoare din Germania ? Deşi, după cum spuneţi, el eîn afară de orice bănu-ială...
— Dar Sir Henry n-a spus aşa ceva, a zis repede Miss Marple, întrerupînd discuţia şop-tită cu doamna Bantry. El ne-a spus că sînt patru suspecţi, aşa că în piesa ac^asta joacă şi Templeton. Nu-i aşa, Sir Henry ?
— Aşa e, Miss Marple. Am învăţat un lucru dintr-o amară experienţă : să nu te grăbeşti niciodată să spui că cineva e în afară de orice bănuială. Pînă acum v-am dat motive să credeţi ,că trei dintre ei pot fi vinovaţi, deşi e puţin probabil să fie. N-ar trebui ca acest ucru să fie valabil şi în cazul lui Templeton.
Dar, urmînd cele spuse mai înainte, am fost forţat să recunosc că în fiecare armată, în marină şi în poliţie există un număr de trădători din rîndurile acesteia, chiar dacă nu ne convine să admitem această idee. Am examinat la rece cazul lui Charles Templeton.
M-am întrebat adeseori, ceea ce domnişoara Helier a întrebat adineaori. De ce el a fost singurul dintre cei din casă care nu a putut arăta scrisoarea pe care o scoala de soferi primise, scnsoare care, pe deasupra, mai avea şi un timbru ger-man ? De ce să primească scrisori din Ger-mania ? Ultima întrebare e naivă, fără îndo-ială, dar i-am pus-o şi lui. Mi-a răspuns des-tul de simplu : mama lui avea o soră mâritată cu un german, scrisoarea era de la verişoara lui. Am aflat ceva ce nu ştiusem înainte — că Templeton avea rude în Germania, coea ce m-a făcut să-1 pun hotărît pe lista celor sus-pecţi. Era omul meu, aveam mare încredere şi ţineam la el ; dar, urmînd calea justiţ.iei şi a cinstei, trebuie să admit că el e cap de listă.
Dar e ceva aici, nu ştiu ce, nu ştiu... Şi, după toate probabilităţile, n-o să ştiu nicio-dată. Nu problema pedepsirii ucigaşului, o altă problemăvmi se pare de o mie de ori mai importantă : a distruge întreaga carieră a unui om cinstit din cauza unei suspiciuni de care nu pot să nu ţin seama.
Miss Marple şi-a dres glasul şi a zis cu blîn-deţe :
— Sir Henry, dacă am înţeles exact, tînă-rul Templeton e singurul la care vă gîndiţi atît de mult ?
Reteta pentru sunca
Reteta pentru şuncă a fost foarte bună, vă mulţumesc pentru ea. Sper că sinteti sănătoasă şi, pînă la revede-rea de vineri seara, rămîn a aumi-tale,
Emma Greene"
Dr. Lloyd a zîmbit uşor, la fel a făcut şi doamna Bantry.
— Cred că ultima scrisoare nu poate fi luată în considerare, a zis dr. Lloyd.
— Aşa cred şi eu, a zis Sir Henry, dar cu o rezervă : am luat toate măsurile de preca-uţie să văd dacă era vorba de o întrunire re-ligioasă şi dacă doamna Greene există. Tre-buie să fim foarte atenti.
— Aşa cum spune mereu prietena noas-trâ, Miss Marple, a zis dr. Lloyd zîmbind. Ai căzut în reverie, Miss Marple, la ce te gîn-deşti ?
Miss Marple a tresărit.
— Ce prostie ! Tocmai mă întrebam de ce cuvîntul Onestitate e scris cu literă mare în scrisoarea adresată doctorului Rosen.
Doamna Bantry a întărit ideea" :
— Aşa e, a zis ea, oh !
Da, dragii mei, a zis Miss Marple, cred că aţi observat.
— în scrisoare îl preyine de ceva, a zis co-lonelul Bantry. E primul lucru care mi-a atras atenţia. Am băgat de seamă mai mult decît credeti. Da, îl previne clar... împotriva cui ?
— E ceva curios cu scrisoarea aceas^a, a zis Sir Henry. După cum spune Templeton, dr. Rosen a deschis scrisoarea la micul dejun şi a azvîrlit-o, zicînd că nu ştie cine e tipul care i-a scris.
— Nu era un „tip", a zis Jane Helier, era semnată de una Georgina.
— E greu de spus asta, poate fi Georgey, tot aşa de bine, a zis dr. JLloyd, deşi pare să fie mai repede Georgina. Ceea ce mă izbeşte, însă, e că scrisul apartine unui /bărbat.
— Să ştiti că lucrul acesta e foarte intere-sant, a zis colonelul Bantry. A azvîrlit şcri-soarea pretinzînd că nu ştie de la cine era. Voia să citească ceva pe chipul cuiva. A] cui ? Al fetei ori al bărbatului ?
— Ori pe al menajerei, şi-a spus părerea doamna Bantry. Poate tocmai intrase în ca-meră aducînd dejunul. E ceva foarte deosebit aici, nu ştiu ce poate fi...
Emma Greene"
Dr. Lloyd a zîmbit uşor, la fel a făcut şi doamna Bantry.
— Cred că ultima scrisoare nu poate fi luată în considerare, a zis dr. Lloyd.
— Aşa cred şi eu, a zis Sir Henry, dar cu o rezervă : am luat toate măsurile de preca-uţie să văd dacă era vorba de o întrunire re-ligioasă şi dacă doamna Greene există. Tre-buie să fim foarte atenti.
— Aşa cum spune mereu prietena noas-trâ, Miss Marple, a zis dr. Lloyd zîmbind. Ai căzut în reverie, Miss Marple, la ce te gîn-deşti ?
Miss Marple a tresărit.
— Ce prostie ! Tocmai mă întrebam de ce cuvîntul Onestitate e scris cu literă mare în scrisoarea adresată doctorului Rosen.
Doamna Bantry a întărit ideea" :
— Aşa e, a zis ea, oh !
Da, dragii mei, a zis Miss Marple, cred că aţi observat.
— în scrisoare îl preyine de ceva, a zis co-lonelul Bantry. E primul lucru care mi-a atras atenţia. Am băgat de seamă mai mult decît credeti. Da, îl previne clar... împotriva cui ?
— E ceva curios cu scrisoarea aceas^a, a zis Sir Henry. După cum spune Templeton, dr. Rosen a deschis scrisoarea la micul dejun şi a azvîrlit-o, zicînd că nu ştie cine e tipul care i-a scris.
— Nu era un „tip", a zis Jane Helier, era semnată de una Georgina.
— E greu de spus asta, poate fi Georgey, tot aşa de bine, a zis dr. JLloyd, deşi pare să fie mai repede Georgina. Ceea ce mă izbeşte, însă, e că scrisul apartine unui /bărbat.
— Să ştiti că lucrul acesta e foarte intere-sant, a zis colonelul Bantry. A azvîrlit şcri-soarea pretinzînd că nu ştie de la cine era. Voia să citească ceva pe chipul cuiva. A] cui ? Al fetei ori al bărbatului ?
— Ori pe al menajerei, şi-a spus părerea doamna Bantry. Poate tocmai intrase în ca-meră aducînd dejunul. E ceva foarte deosebit aici, nu ştiu ce poate fi...
Etichete:
atentie,
clar,
litera,
onest,
parere,
previne,
reteta,
scrisoare,
sunca,
tocmai,
traducator,
traducere,
traduceri germana,
traduceri italiana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)